Depresia este în prezent principala cauză de dizabilitate din lume, și se estimează că până în 2025 va fi pe locul 1 în topul bolilor care cauzează decesul.

Cu toate astea, această boală este încă înconjurată de multă stigmă – unii oameni pun la îndoială faptul că ea ar fi o problemă reală, altora li se pare că “două palme de la mama” cum se făcea „pe vremea lor” sunt suficiente să scoată un om din depresie. Ce reflectă această atitudine vizavi de depresie? Reflectă faptul că ea nu este înțeleasă pe deplin, existența ei fiind negată în ciuda dovezilor covârșitoare că ea există și că în prezent face mai multe victime decât cancerul. Bineînțeles, mai sunt și acele persoane care recunosc faptul că depresia există, dar nu recunosc manifestările ei atunci când cineva le afișează și nici nu înțeleg pe deplin gravitatea bolii, prin urmare nemanifestând empatie și înțelegere față de persoanele care suferă de această boală.

Este depresia o boală reală sau una imaginară?

Prima întrebare pe care oamenii și-o pun este dacă depresia este o boală reală sau nu. Depresia nu este neaparat legată de niște simptome fizice evidente – precum petele pe piele care apar instant atunci când o persoană are pojar de exemplu, și nici nu este la fel de evidentă precum o mână sau un picior rupt. Schimbările în plan fizic care apar – schimbări la nivelul greutății corporale, cearcănele datorate insomniei, aspectul neîngrijit, etc – pot fi cu ușurință atribuite altor afecțiuni sau probleme. Creșterile sau pierderile în greutate pot fi considerate consecința unui stil de viață dezorganizat sau dereglărilor hormonale, insomnia poate fi atribuită stresului, iar aspectul neîngrijit considerat efect al neglijenței sau delăsării.

Dar oare asta este tot?

Ce-ar fi să privim mai adânc, și ne întrebăm de ce o persoană este “neglijentă”, “delăsată” sau “dezorganizată”? Este ușor să spunem “așa este ea”, și să atribuim aceste caracteristici personalității cuiva, pentru a ne putea detașa de problemă. Însă pentru a putea privi dincolo de aceste aparențe este important să înțelegem cum apare și cum se manifestă depresia.

Cauzele apariției depresiei sunt multiple și complexe.

De-a lungul timpului s-a vorbit fie de perturbări biochimice la nivelul creierului, personalități vulnerabile sau factorii psihosociali, precum stresul și evenimente de viață negative. Însă cel mai complet este modelul bio-psiho-social al sănătății și bolii, propus pentru prima dată de psihiatrul George Engel in 1977. Acest model evidențiază faptul că apariția (și menținerea) bolii psihice pot fi cauzate de mai multe tipuri de factori, interconectați între ei, depresia neputând fi redusă la o simplă “dereglare” la nivel neurochimic, nici la o simplă “dispoziție proastă” din care omul poate ieși oricând “își dorește cu adevărat”.

Factorii sociali sunt factorii externi, specifici mediului în care trăiește individul, care pot declanșa depresia, precum un eveniment traumatic (decesul unei persoane dragi, un divorț, evenimente cu grad ridicat de violență), statutul socio-economic care influențează condițiile de viață (locuința, calitatea locului de muncă, resursele financiare și accesul la servicii medicale în caz de nevoie, expunerea la boli transmisibile și sau substanțe toxice din mediu, rețeaua de sprijin), etc. Factorii psihologici se referă la anumite caracteristici ale persoanei care o fac mai vulnerabilă la depresie, precum anumite tipuri de personalitate, capacitatea de a face față stresului și capacitatea de auto-reglare emoțională. Factorii biologici se referă atât la cauze medicale (asocierea cu alte boli cronice, predispoziția genetică datorată existenței anumitor tulburări psihice la alți membrii ai familiei) cât și la schimbările biochimice care au loc la nivelul creierului (Engel, 1977).

Simplificat, depresia ar arăta cam așa: Un eveniment traumatic sau situație cu impact negativ pe care individul nu îl/o poate controla declanșează dezechilibrul emotional, care, menținut de inabilitatea de auto-reglare emoțională (fie din cauza caracteristicilor psihologice, fie din cauza gravității evenimentului) cauzează schimbările biochimice de la nivelul creierului. Problema cu neurochimia creierului este că ea nu se reglează de la sine- odată apărut dezechilibrul, este afectat modul în care persoana procesează informația, percepe mediul înconjurător și în care interpretează si atribuie semnificații evenimentelor viitoare. Astfel, depresia devine o capcană din care este greu de ieșit, bolnavul ajungând să perceapă lumea ca pe un loc ostil, lipsit de speranță iar viața ca pe ceva cauzator de suferință, fără motive de bucurie și veselie.

De ce este important să recunoaștem simptomele depresiei?

Să recunoaștem la timp simptomele depresiei poate uneori salva o viață. Pare exagerat? Nu e deloc. Atunci când o persoană foarte apropiată nouă suferă de depresie, noi avem mai multă putere asupra situației decât am crede.

Recunoașterea simptomelor și luarea acțiunilor corecte îi pot salva viața, îi pot atenua suferința, și ne pot salva relația cu persoana respectivă. Un alt motiv pentru care este foarte important să recunoaștem simptomele depresiei este faptul că datorită stigmei care planează asupra depresiei, oamenii nu sunt obișnuiți să își recunoască deschis boala sau să ceară ajutor.

Apare ideea ca este ceva greșit cu ei, ca depresia este ceva de care să le fie rușine, că sunt slabi, că ar trebui să facă față situațiilor dificile din viață mai bine, șamd. Având aceste gânduri, ei se judecă și se învinovățesc, întărind astfel zidul imaginar care îi desparte de ceilalți și care îi împiedică să vorbească deschis despre ceea ce trăiesc.

Izolarea este una dintre problemele majore cu care se confruntă oamenii depresivi deoarece depresia le afectează voința, dorința de viață si abilitatea de a socializa. Însă pe măsură ce ei se izolează de persoanele apropiate și relațiile se deteriorează, oamenii le înțeleg greșit izolarea, se simt îndepărtați și astfel prăpastia se adâncește, devenind aproape imposibil de trecut în momentele când aceștia și-ar dori totuși sprijin și conexiune. Riscurile pe care această izolare le are nu sunt deloc de trecut cu vederea, cel mai grav rezultat al unei depresii netratate corespunzător fiind sinuciderea.

Ce este depresia mascată și de ce apare ea?

Depresia „mascată” sau depresia „ascunsă” este o formă atipică de depresie, în care bolnavul nu recunoaște deschis boala de care suferă, însă în schimb acuză o serie de „dureri” și simptome psihosomatice care nu au o cauză medicală dovedită și recurge la anumite comportamente distructive (Sheti, Mane, Fulmali și Uchit, 2018).

În cuvinte mai simple, atunci când bolnavul nu își recunoaște deschis problema (cel mai probabil o neagă și față de el însuși, ducându-și „crucea” în tăcere) emoțiile negative intense se vor manifesta în plan fizic, apărând diverse dureri, afecțiuni și comportamente nocive. Depresia mascată este, în opinia mea o urmare a stigmei care înconjoară ideea de  depresie și de orice afecțiune psihică, a rușinii pe care o simte o persoană care începe să își dea seama pe undeva că suferă de depresie sau că ceva este „neînregulă” cu starea ei de spirit, și cu modul în care funcționează în ultimul timp.

De asemenea, ea mai poate fi și o urmare a modului în care suntem descurajați să recunoaștem anumite suferințe și probleme și să vorbim deschis despre ele, pentru că nu trebuie să ne „plângem atata”, „așa e viața” și „nu avem ce face”- decât să băgăm durerea sub preș și să mergem mai departe. Conceptul de depresie „mascată” este încă unul controversat în literatura de specialitate, unii psihologi negând existența ei, iar alții pomenind-o sub alte denumiri, precum depresie „latentă” (Lange, 1928), „depresie vegetativă” (Lemke, 1949) sau „depresie somatică” (Gayral, 1972). Din punctul meu de vedere este un concept care merită menționat, având în vedere tendința umană puternică de a nega și ascunde boala psihică și de purta „măști” pentru a pretinde că totul este bine.

Cum ne dăm seama că o persoană suferă de depresie

Nu voi descrie doar semnele depresiei “mascate” (în ciuda titlului articolului), pentru că ele de multe ori se suprapun cu simptomele depresiei, dar și pentru că scopul acestui articol este de a face cititorul capabil să recunoască simptomele depresiei și modificările comportamentale care apar odată cu aceasta, fie că este vorba de o depresie ascunsă sau de una pe care persoana în cauză o recunoaște față de sine, dar nu și față de cei apropiați. Iată câteva simptome care odată observate la o persoană apropiată ar trebui să îți dea de gândit:

  1. Modificări ale greutății corporale – apar fie creșteri, fie scăderi în greutate într-o perioadă destul de scurtă de timp
  2. Tulburări ale somnului – persoanele depresive vor manifesta tulburări ale somnului – fie insomnii, fie hipersomnie (somnolență excesivă în timpul zilei sau prea mult timp petrecut dormind)
  3. Agitație sau lentoare psihomotorie – persoana este fie foarte agitată și dezorganizată în mișcări și vorbire, fie este apatică și lentă
  4. Persoana obosește ușor și are un nivel scăzut de energie – activitățile pe care altă dată le îndeplinea fără probleme, acum par să îi solicite prea mult efort, ajungând prin urmare să evite să facă anumite lucruri
  5. Persoana pare că și-a pierdut interesul și plăcerea pentru aproape toate activitățile pe care altă dată le îndeplinea cu pasiune – renunță la hobby-uri, la micile plăceri cotidiene și chiar scade motivația pentru a mai atinge anumite obiective profesionale
  6. Dispoziție depresivă sau stare de tristețe acută observabilă – stările depresive și tristețea vor fi foarte ușor de observat din exterior, prin cele mai simple lucruri- precum limbajul trupului și tonul vocii
  7. Dificultăți în gândire, concentrare și decizie – putem observa că o persoană depresivă va lua decizii mult mai greu decât înainte și va avea dificultăți în a se concentra la anumite sarcini, aceste dificultăți ducând uneori la abandonarea activității respective
  8. Planuri anulate și obligații neîndeplinite – Din cauza dispoziției depresive și a pierderii interesului pentru multe activități, persoana în cauză își va face un obicei din a anula întâlniri, excursii, planuri (uneori chiar în ultimul moment) și va da în general impresia de „persoană neserioasă”
  9. Izolarea socială – la planurile și întâlnirire anulate se mai adaugă mesajele și apelurile telefonice ignorate, precum și o lipsă de inițiativă în a începe o conversație și a socializa

În ceea ce privește depresia “mascată”, fii atent la urmatoarele 5 semne:

  1. Persoana are izbucniri de furie frecvente si manifestă iritabilitate în multe situații sociale , justificând mereu că e „într-o dispoziție proastă”
  2. Persoana acuză tot felul de dureri, de la migrene la dureri de spate sau abdominale, care apar frecvent în lipsa unei cauze medicale
  3. Comportament sexual modificat – fie absența totală a libido-ului, fie creșterea lui exagerată și manifestarea unor comportamente sexuale impulsive
  4. Apariția dependențelor – de alcool, droguri, jocuri de noroc, chiar și de muncă (workaholism)
  5. Negarea existenței unei probleme – persoana cu depresie mascată ar putea să nege faptul că are o problemă cu o încăpățânare ieșită din comun, chiar vecină cu ridicolul. De exemplu, în urma unei supradoze de droguri în care aproape și-a pierdut viața, ea va susține că „este bine” și va refuza orice formă de ajutor

Dacă mai multe dintre aceste simptome sau comportamente sunt observate la o persoană, ar fi putea un semn că persoana respectivă suferă de depresie.

Articol scris de către Alexandra Cornelia

One Reply to “Durerea din spatele măștii – Cum să recunoști depresia “ascunsă””

  1. Foarte instructiv articolul. Din pacate vor trece inca mulți ani până când societatea noastră o sa accepte ca depresia exista si afecteaza viețile multor persoane. Speram ca totusi lumea se va trezi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *