E inceput de an, iata, si am reusit sa scriu mai rar in jurnalul meu, am avut timp mai putin pentru mine, am inceput sesiunea, merg in unele weekend-uri la Iasi pentru formarea in psihoterapie cognitiva si comportamentala, lucrez si la lucrarea de licenta, am reusit sa scriu mai rar e-mail-uri, desi am fost mai activ pe pagina oficiala de facebook pe care o poti vedea aici —) https://www.facebook.com/Jurnalul-Unui-Psihoterapeut-1115203815281661/?ref=bookmarks

Au trecut anii si din ce in ce mai mult ma apropii de mine, si ma indepartez de opiniile celorlalti despre mine si de conformism, ma intereseaza din ce in ce mai putin. 

Daca pe vremuri, in adolescenta de exemplu, obisnuiam sa-mi formez comportamentul in functie de opinia prietenilor si ‘sufeream de conformism”, acum acest lucru este mai putin probabil sau se intampla mai rar.

Asa cum fac de fiecare data, am fost foarte curios in privinta conformismului oamenilor in general, si am fost mai curios sa vad ce spune stiinta despre aceste lucruri.

Intrebarea e : cat de mult tinem cont de opinia unui grup cand luam o decizie?Avem tendinte in general de conformism?

 În anii 50, psihologul polonez Solomon Asch, a realizat un studiu cu privire la conformism. Participanții la experimentului s-au înscris să participe la un experiment de psihologie, în care li se cerea să completeze un test vizual.

Însă aceasta era doar o păcăleală.

Adevăratul experiment încerca sa răspundă la întrebarea: Pot oamenii să reziste presiunii majorității de a accepta ca adevărat, ceva ce este fals?

Așezați într-o sală alături de alți participanți, subiecților experimentului li s-a arătat un cartonaș pe care era trasată o linie verticală de o anumită lungime și li s-a cerut să aleagă, dintr-un grup de alte trei linii desenate pe un alt cartonaș, care dintre ele avea aceeași lungime cu cea prezentată anterior.

Psihologul a cerut mai apoi fiecărui participant, în mod individual, să spună care segment de linie era cel corect.
În anumite situații întregul grup alegea linia corectă, dar uneori, ceilalți participanți dădeau în unanimitate un răspuns greșit.
Ceea ce subiectul experimentului nu știa, era faptul că toți ceilalți membri ai grupului, despre care el credea că sunt subiecți ai experimentului la fel ca el, în realitate colaborau cu psihologul, iar răspunsurile lor au fost planificate dinainte, cu scopul de a determina dacă răspunsul participantului la experiment putea fi condiționat de opinia majorității, în pofida faptului de a fi în mod clar eronat.

Aproape 75% dintre participanții la experimente de conformism au fost de acord cu restul grupului, mai mult de o singură dată.

Rrezultatele au indicat faptul că participanții își ajustau răspunsul celui incorect oferit de majoritate, aproximativ o dată din trei.

La finalul experimentelor, participanții au fost întrebați de ce s-au arătat de acord cu criteriul greșit al restului grupului.
În majoritatea cazurilor subiecții au afirmat că, deși știau bine faptul că restul grupului se înșela, nu doreau să se expună riscului de a se confrunta cu critici la adresa lor personală. 

Cu toate acestea, există o concluzie suplimentară cu adevărat plină de speranță.

În experiment, Asch a descoperit de asemenea că dacă unul dintre membrii grupului care colaborau cu psihologul, dădea rezultatul corect contrazicând majoritatea grupului, gradul de conformism al subiectului scădea dramatic.

În această situație, doar între 5 și 10%  dintre participanți se arătau conformi cu deciziile eronate ale majorității. Iata ca putem fi influentati foarte usor de catre grup din diferite motive, si de multe ori ajungem sa facem lucruri care sunt impotriva logicii noastre, ratiunii noastre sau chiar impotriva convingerilor noastre.

Nu am sa te mint, acest conformism m-a framantat mereu pentru ca l-am observat in copilarie, in adolescenta, si am fost mereu acela care uneori nu facea lucrurile ca ceilalti, si prietenii mei ma faceau uneori incapatanat, colegii mei de la serviciu ma numesc rigid uneori, ca fac lucrurile cum vreau eu.

Desi inceputurile mele au fost mereu conforme, in orice anturaj, serviciu, pe masura ce trecea timpul deveneam usor-usor, un mic rebel, ceea ce mi-a adus uneori si probleme, contradictii cu sefii, cu prietenii, cu parintii, dar m-a facut sa ma simt mereu eu, si in asta consta esenta, din punctul meu de vedere, sa nu urmezi uneori turma.

Imi aduc aminte ca la orice petrecere la care participam in liceu si in facultate, atunci cand simteam ca am baut suficient sau sunt foarte obosit, plecam instant, desi se rugau de mine prietenii mei :))

Imi aduc aminte si de o situatie amuzanta, cand abia ma angajasem la un dealer de masini si aveam functia de asistent logistica si stateam la biroul de intrare in showroom ca sa directionez oamenii ce solicitau informatii, motiv pentru care nu eram foarte incarcat. Seful de service al dealerului a observat acest lucru, si s-a gandit el sa-mi dea arhiva service-ului sa o fac, iar eu l-am refuzat, spunand ca nu intra in fisa postului meu acest lucru, fapt care l-a scos din sarite pe tip, s-a crizat foarte tare si a incercat sa ma determine sa o fac, dar nu a avut nicio sansa. :))
In cele din urma, bineinteles, a venit patronul firmei si m-a rugat frumos sa o fac pentru ca nu are nimeni timp sa faca asta. Am facut-o in cele din urma, dar in anul urmator, au angajat om special pentru arhiva, si-au dat seama ca e o arie neacoperita de ei.

Nu urmez turma daca in urma cercetarilor facute de mine, ceea ce fac ei nu este in regula, si ar putea sa-mi aduca prejudicii mie, familiei mele sau sa nedreptatesc alti oameni.

Acest tip de caracter rebel mereu mi-a adus antipatii, am ajuns in multe conflicte, care nu am sa neg, mi-au placut, desi au avut consecinte neplacute pentru mine uneori, am vrut mereu ca eu sa primez in orice decizie legata de mine.

Acest tip de control pe care mi l-am dorit mereu face parte din structura mea de personalitate, motiv pentru care am avut foarte mari emotii atunci cand am zburat cu avionul …. pentru ca acolo trebuie sa lasi controlul vietii tale pilotului. 🙂

Pentru ca vreau sa ma revansez pentru ca nu ti-am mai scris de mult, am sa-ti las in continuare cateva scrieri de-ale mele din Jurnal – Jurnalul unui Psihoterapeut, sper din suflet sa-ti placa. 🙂

Eu le privesc ca pe scrieri personale ale mele dar adaptate general pentru oricine, implicit pentru tine.

Enjoy, dragul/draga mea! 🙂

Fila 1 din Jurnalul Unui Psihoterapeut

„Chiar si atunci cand nu pot, mai pot putin”

In momentele mele de singurătate, chiar si atunci cand sunt inconjurat de oameni, imi dau seama ca am nevoie doar de mine.

Un moment departe, un moment numai al meu, il merit. Da! Il merit!

Doar eu cu mine si gandurile mele.

Nu e nevoie sa fiu un om de stiinta sa-mi dau seama ca nu e vina celorlalti pentru ca nu ma simt in largul meu in preajma lor, nu e nici macar vina mea, e pur si simplu o nesincronizare.

Poate nu sunt pregatit pentru a imi impartasi timpul cu ei, poate nu sunt ok cu mine si am nevoie de liniste pentru a ma reconecta cu mine.

In galagia civilizatiei moderne, a timpului petrecut online, a cerințelor excesive de la serviciu, de la sotie, de la copii nu a mai ramas timp de mine …

Eul meu de altadata care radea cu gura pana la urechi, care facea o gluma din orice, care traia momentul, parca s-a pierdut odata cu timpul.

Zboara filele din calendar si imi aduc aminte ca-mi doream sa fiu adult atunci cand eram copil ….

Nu a zis nimeni ca va fi ușor…. stiu…

Dar indiferent de ce imi cer zilele, serviciu, copiii, sotia, imi caut mereu un timp doar pt mine sa imi aduc aminte cine sunt, sa evit tendinta de a fi un robot ce doar indeplineste sarcini.

Imi doresc sa fiu iar eu zambitorul, cel cu simtul umorului, care stie ce vrea si cine este si are un simt al realitatii incontestabil, iar pentru acest deziderat va fi nevoie sa învăț sa mai spun nu celorlalti si sa imi spun mie da.

Da! Da! Da! Mereu imi voi spune da mie!

Fila 2 din Jurnalul Unui Psihoterapeut

„Atunci cand am incetat sa ascult vocea lumii, m-am eliberat.”

Am trait intreaga viata crezand ca sunt obligat sa tin cont de parerea lumii de fiecare data cand luam o decizie.

Am tinut cont de parerea parintilor cand am decis ce facultate sa urmez. Au trecut 10 ani si am realizat ca nu e domeniul meu favorit, nu mi se potriveste.

Am tinut cont de parerea prietenilor mei ani de zile cand a fost vorba de o relatie noua cu o femeie. Ani de zile am avut probleme cu relatiile.

Am tinut cont mereu de societatea in care traiesc si am evitat mereu sa ma ascult pe mine.

Vocea mea interioara mereu si-a pierdut ecoul in multime. Am renuntat mereu la mine in favoarea celorllati.

Desigur, traiesc intr-o societate si am nevoie sa ii respect regulile, legile, dar exista anumite limite pe care le pot intrece fara a incalca legea, dar care ma vor aduce inapoi la mine.

Vreau inapoi la mine, eu, caci sunt unic, la fel ca ceilalti, si am o voce interna care vrea o ascult, sa ii dau atentie.

Din momentul in care am realizat ca nu e nevoie sa imi fac griji pentru ceilalti, ci doar sa imi fac griji pentru mine : am CASTIGAT!

De-acum inainte motto-ul meu e : nu iti face griji pentru ceilalti, continua sa faci ceea ce faci! „




2 Replies to “Cat de greu e sa fii tu insuti si sa scapi de conformism?

  1. Citesc cu mare placere si interes tot ce scrii. Ma regasesc in tot ce scrii ( parca ai fi fratele meu geaman). Iti multumesc pentru ca existi si pentru ceea ce faci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *