Iata ca se apropie Craciunul, e plin Ajun, dragilor, si odata cu el vin cu o schimbare in denumirea site-ului, de azi se va numi Jurnalul unui Psihoterapeut, avand in vedere ca sunt Psihoterapeut in formare si asta ma reprezinta.

Desi suntem in Ajunul Craciunului sunt pe fuga, intrucat voi lucra in aceasta dupa-amiaza, voi ajunge seara acasa si voi intra usor-usor in atmosfera craciunului, il voi astepta pe Mos Craciun in sunete de colinde, miros de cozonac si sarmale, am un ciorap mare si rosu care asteapta coletul de la el. 🙂

Ce mi-as dori de Craciun?

Mi-as dori un mare colet si frumos, livrat de mosul in afiliere cu Fan Courier in care sa incapa un cabinet individual de psihologie, pe care sa-l deschid in curand si unde sa pot ajuta cat mai multi oameni in lupta lor cu ei. 🙂

Te asteptai sa scriu un lucru material probabil, nu-i asa?

Nu am sa joc de aceasta data cartea perfectionistului cu tine, nu ar fi corect, toti ne dorim lucruri materiale, inclusiv eu.
Recunosc ca mi-am dorit o bluza de trening pe care o indrageam de mult si mosul mi-a adus-o anticipat, pentru ca am fost cuminte (sau cel putin asa umbla vorba)

In timp ce unii dintre noi ne dorim lucruri materiale pentru a ne folosi de ele, altii dintre noi ne dorim lucruri materiale pentru ca ele … nu ne pot rani.

Istoria comportamentului materialist vine din copilaria timpurie a persoanei

Un studiu realizat la Universitatea din Columbia – Missouri, arata ca un adult si-a format comportamentul materialist printr-un stil de educatie recompensa-pedeapsa de ordin materialist :

– recompensarea copilului pentru meritele sale prin oferirea de cadouri (obiecte); (pentru ca ai luat premiul 1 iti voi face cadou o bicicleta)
– afectiunea parintilor este materializata prin oferirea de cadouri copilului; (tati te iubeste si-ti ofera in dar jocul tau video preferat)
– pedepsirea copilului atunci cand greseste prin luarea din posesia copilului a cadoului oferit (pentru ca ai gresit, iti iau bicicleta facuta cadou anterior).

Acest stil de educatie, spune studiul, poate crea o mentalitate de adult care considera la maturitate ca succesul in viata este definit prin calitatea si numarul lucrurilor materiale pe care acesta le poseda si ca aceste lucruri il vor face mai atractiv.

De asemenea, un alt motiv pentru care adultii devin materialisti este existenta in copilaria lor a urmatorilor factori :

– parintii lor i-au neglijat in copilarie;
– parintii lor nu au avut timp de ei in copilarie.

Cum parintii sunt un invelis protector al copiilor fata de lume, acestia sunt inerent sursa lor de siguranta emotionala, o bariera intre copiii ce sunt vulnerabili si lume. Daca insa parintii ii neglijeaza sau ii resping prin lipsa de timp, acestia se nasc si inglobeaza in structura lor emotionala un sentiment de nesiguranta.

Un copil care simte ca parintele sau este dezamagit de el are sanse mari ca la maturitate sa devina un materialist.

În această privință mă regăsesc, căci am crescut în spiritul unei familii în care tatăl meu și-a dorit mereu lucruri materiale și  stiluri de viață pe care nu și le-a putut permite dpdv financiar, iar mama mea și-a dorit mereu să aibă control asupra vieții mele, închizându-mă în casă când eram mic pentru a citit cărți, cărți pe care nu le citeam sub nicio formă.

Îmi aduc aminte că mergeam cu ea la bibliotecă și luam anumite cărți, mă închidea în casă, dar nici nu voiam să le văd, eu eram fascinat de ceea ce se întâmpla afară, stăteam și mă uitam pe geam cum se jucau ceilalți copii în vacanța de vară, sau mă uitam pe vizor cum se jucau vecinii mei pe casa scării.

Încercările ei de-a mă crea pe mine după așteptările sale au eșuat foarte mulți ani, chiar și-n perioada liceului, până în clasa a 12 a când m-am apucat de învățat pentru bacalaureat și am intrat și la facultate, lucru nesperat de ea.

Îmi aduc aminte mereu că îmi spunea că sunt dezamăgirea vieții ei și mai și plângea, lucru care mă făcea să mă simt inferior, cu o stimă de sine inferioară, fapt ce m-a îndreptat spre materialism în perioada adolescenței și câțiva ani după.

Riscul dezvoltarii unui comportament materialist

Sentimentul permanent de insecuritate ii va urmari toata viata pe adultii materialisti care au fost neglijati in copilarie de parinti, iar acesti adulti vor cauta dragostea lor pierduta din copilarie in obiecte, caci obiectele nu ii vor putea respinge.

Obiectele nu ii vor respinge, dar paradoxal, nu le vor putea oferi sentimentul de securitate pierdut niciodata, motiv pentru care se vor plictisi mereu de obiecte si vor dori altele noi, sau vor dori mereu din ce in ce mai multi bani cu care sa-si procure obiectele.

In plus, copiii ce au crescut neglijati de parinti pot ajunge la maturitate sa admire persoane ce au in posesie multe obiecte scumpe.

Soluția pentru a evita dezvoltarea simțului material

Tot oamenii de știință au aflat ca și soluții pentru evitarea acestor tendințe, că o educație timpurie prin care i se insuflă copilului
1) Simțul recunoștinței pentru lucrurile pe care le are si pentru oamenii din viața sa prin exprimarea directă de către copil a acestui sentiment;
2) Dezvoltarea unui simț de generozitate – cel mai frumos sentiment de utilitate al omului este acela de a se simți util și de a ști că a putut ajuta/schimba in bine viața altuia. Învață-ți copilul să împartă lucrurile pe care le are cu alți copii sau să le doneze când nu mai are nevoie de ele către alți copii care nu au posibilități.
3) Petrece mai mult timp în preajma copilului tău – sentimentul său de siguranță este creat prin prezența ta lângă el mereu, și nu prin absențele tale motivate de dorința ta de a le asigura un viitor sigur și, deci, fuga ta proprie către lucruri materiale.

Dacă ți-a plăcut articolul, te rog să-i dai share pe facebook și prietenilor tăi pentru a ajuta cât mai multă lume :

Andrei Cătălin
Autorul Jurnalul unui Psihoterapeut

Dacă vrei să primești articole pe E-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *