În articolul de azi ai să citești  și vei învăța despre :

  • motivul pentru care ești mereu nehotărât;
  • modul în care copilăria îți influențează deciziile/indeciziile;
  • felul de-a fi a acestui tipar de personalitate;
  • povestea mea și moduri în care poți învăța tu din ea.
Introducere în lumea nehotărâților

Azi dimineata m-am trezit, am iesit pe balcon sa iau o gura din aerul proaspat de dimineata, care m-a invaluit cu prospetimea si aroma sa tomnatica, am privit in sus cerul albastru si am vazut luna, universul mi-a zambit. 🙂

Am plecat din balcon cu acest aer nou si proaspat in gand si in trup si m-am indreptat spre bucatarie, am rasnit cafeaua sa fie proaspata, mirosul cafelei s-a imparastiat prin toata casa, am ajuns la espressor, am dat drumul la cafea, a curs suav si lin in ceasca, dar eram nehotarat, sa pun lapte condensat sau sa adaug si scortisoara, hmmm, mereu e greu de ales.

Am pus scortisoara si pudra de cacao, exact ca la Starbucks, si am pornit in pasi mici spre sufragerie la laptop, sa nu-mi trezesc sotia care doarme in dormitor. Odata ajuns la laptop eram nehotarat, nu stiam ce sa fac, sa scriu un articol sau sa citesc in continuare cartea Diagnostic Psihanalitic a lui Nancy Mc Williams… am ales sa-ti scriu acum in miros de cafea proaspata. 🙂

Motivul pentru care am tot insistat intre nehotararile mele de mai sus, intre a-ti infatisa cum arata viata mea si mentalitatea mea in aceasta privinta este acela de a-ti picta un tablou cvasiclinic al organizarii mele caracteriale, si anume personalitatea obsesiv-compulsiva.

Poate si tu ai acelasi tip de personalitate ca mine, dar nu te-ai gandit niciodata cum se numeste sau ca exista, poate ai crezut ca zodia ta spune mai multe despre cine esti tu, ei bine, uite ca exista un motiv pentru care este mereu nehotarat si in conflict.

Astazi, iti voi infatisa propria mea radiografie psihica, o autoanaliza ce o consider un pas spre a ma cunoaste mai bine, fapt ce sper sa te ajute sa-ti recunosti si tu defectele si calitatile, si felul tau de a fi, pentru a te imbratisa asa cum esti.

Nu mi-e deloc usor sa scriu aceste randuri, dar o fac pentru ca vine ca o usurare ce sper sa o simti si tu in momentul in care vei simti nevoia sa iti accepti defectele si modul tau de-a fi per ansamblu.

Ce fel de personalitate ai când ești mereu Nehotărât

Conform PDM (Manualul de diagnostic psihodinamic), intocmit de Nancy MC Williams, doctor in psihologie, profesor la Universitatea Rutgers din New Jersey, fost Presedinte a Diviziei de Psihanaliza a Asociatiei Americane de Psihologie (APA), daca esti mereu nehotarat sau in conflict, daca (poate) esti workaholic, daca esti mereu intr-un proces de gandire (tiparul obsesiv), sau daca esti mereu intr-un proces de actiune (faci mereu cate ceva), fugind de emotii, deci de a simti (inconstient), inseamna ca te afli in tiparul de personalitate obsesiv-compulsiva.

Istoricul formarii personalitatii obsesiv-compulsive

1) Freud in 1908, a aratat ca multe dintre comportamentele unei personalitati obsesiv-compulsive sunt : curatenie, incapatanare, griji cu privire la punctualitate, au aparut in contextul supraimplicarii parintilor, dobandind obiceiuri de dominare-sumbisivitate.

2) Un alt motiv pentru care ajungi sa dobandesti caracteristicile unei personalitati obsesiv-compulsiv, este experienta timpurie (in copilarie) de a fi controlat, judecat, de a ti se cere sa te supui unui program, fapt ce iti genereaza sentimente de furie si agresivitate, context in care tu in copilarie simteai ca o parte din tine este rea, sadica, rusinoasa.

3) Figurile parentale au impus standarde ridicate timpuriu copiilor ce au ajuns obsesiv-compulsivi. Parintii acestor copii au fost severi si consecventi in recompensarea comportamentului bun si in pedepsirea celui abuziv.
Mama acestor copii foarte probabil a hranit copilul dupa un program, a avut pretentia ca somnul sa aiba loc la anumite ore, a inhibat spontaneitatea copilului, a pedepsit vorbitul liber.
In aceasta privinta, imi aduc aminte ca mama era foarte stricta cu mine in privinta orelor la care sa intru in casa si ma pedepsea mereu daca intarziam, motiv pentru care am o obsesie pentru a ajunge la timp la intalniri sau la serviciu, dar recunosc ca mereu esuez sa ajung la timp, paradoxal.
Tatal cel mai probabil, a fost rezervat fata de bebelusul sau, a fost sever cu copilul sau mic si autoritat cu copilul sau de varsta scolara.

4) Cercetatorul Meares (2001), a facut legatura cu anxietatea de separare care este creata de supraimplicarea parintilor si supraprotectie. Parintii exagerati de protectori stau in calea copiilor mici, nelasand loc sa isi asume mici riscuri care sunt necesare pentru dezvoltarea sentimentului de granita de sine.
Imi aduc aminte ca mama mereu m-a protejat si nu m-a lasat sa fac treaba prin casa, nu mi-a acordat responsabilitati, la protestele tatalui, si recunos ca mi-a fost greu cand m-am mutat singur la casa mea sa imi asum responsabilitati, a fost o adaptare greoaie.

Felul de-a fi a obsesiv-compulsivilor

Astfel, cu timpul, la maturitate, pentru a-ti mentine stima de sine si identitatea, si a evita anxietatea, vei simti nevoia de a detine controlul, de a fi punctual, curat si rational, in contrast cu a fi dezordonat, zapacit, si prins in emotii ca rusinea si furia.

Conflictul tau de baza este intre furie (de a fi controlat) si rusine (de a fi condamnat sau pedepsit).

Raportandu-ma la aceste lucruri scrise mai sus, constientizez ca mereu mi-a displacut sa fiu controlat, adica sa mi se de ordine, motiv pentru care mereu am avut probleme cu autoritatea, nu am executat sarcinile impuse la timp, ci doar atunci cand am vrut eu, si mereu mi-a fost teama sa fiu judecat, am fost sensibil la critica.

In privinta sentimentelor, simt ca mereu le-am moralizat, le-am vorbit mai degraba decat le-am simtit, cand mai am cate o discutie in contradictoriu cu sotia mea, insir un milion de motive pentru care sunt suparat, dar niciodata nu simt acele lucruri spuse, folosesc cuvintele sa ma ascund de sentimente.

In privinta agresivitatii, la o analiza atenta, uneori sunt agresiv-pasiv prin atitudinea mea, si am tendinta sa irit lumea, caci neg faptul ca simt agresivitate (se simte din exterior ca un fel de falsitate aceasta negare a sentimentelor). Chiar zilele trecute m-am intalnit cu un prieten pe care l-am tot contrazis in anumite privinte, l-am tot blocat in lucrurile pe care le spunea, si am reusit sa-l enervez destul de repede, el subliniind intr-un final faptul ca neg faptul ca am anumite sentimente, si asta mi-a dat de gandit, caci eu nu realizam sub nicio forma ca sunt agresiv, desi simteam un blocaj in comunicarea noastra.

In privinta rusinii, cel mai bun exemplu e un membru al familiei mele, care are acelasi tip de personalitate ca mine, si intr-un context i-am atras atentia asupra faptului c-a uitat sa faca un lucru, fapt ce nu i-a atras rusinea si parerea de rau, ci dimpotriva, s-a incapatanat ca nu este vina sa, ba mai mult, s-a infuriat si a aratat cu degetul spre ceilalti. Motivul pentru care cei cu personalitate obsesiv-compulsiva nu pot simti rusinea si o neaga este faptul ca ei se simt de obicei inconstient vinovati si rusinati, incat nu mai pot „duce” sentimente de rusine in plus, nu mai fac fata emotional.

Oamenii cu caracter obsesiv-compulsiv sunt capabili sa iubeasca, dar nu pot sa-si dezvaluie parti din sine fara rusine si anxietate, astfel ca vor sufoca relatiile cu ceilalti prin cuvinte si rationalizari.

Ce fel te poți reinventa după ce apelezi la psihoterapie

Uitandu-ma in oglinda, realizez acum dupa 4 ani de cand ma autoanalizez pentru a ma cunoaste mai bine, ca sunt o persoana constiincioasa, perfectionista, ambitioasa, impotriva dorintei mele inconstiente de a fi iresponsabil, dezordonat, rebel, iar viata mea a fost o lupta continua a acestor dorinte, acest conflict fiind mereu prezent in mine.
Personele obsesiv-compulsive au mereu un sertar murdar. Etaloanele virtutii au fost, paradoxal, insule de coruptie : Paul Tilich, eminentul teolog, a avut o colectie extinsa pornografica; Martin Luther King Jr. a fost un afemeiat.

Concluzia e ca pentru oamenii cu organizare psihica obsesiv-compulsiva, care sunt puternic preocupati de verticalitate, sunt puternic angajati in lupta unor tentatii mai mari, astfel ca sunt partial capabili sa contracareze impulsurile lor intunecate.

In privinta acestui tip de personalitate, eu ma incadrez intr-o versiune a sa numita introiectiva, care este orientatea spre afirmarea de sine, drept exemplu iata ca am un canal de facebook si un site.
Recunosc ca uneori evit sa-mi exprim sentimentele si ma ascund dupa cuvinte, pentru ca ar trebui sa fac o alegere. Sunt impulsiv si fac alegeri foarte rapid, evitand sa ma gandesc prea mult la ea. Alegerea ar semnifica responsabilitatea pentru actiunea mea, ce ar implica sentimente inerente de vinovatie si rusine, dar nu pot simti rusine si vinovatie in plus fata de ce simt deja inconstient.

Personele obsesiv-compulsive sunt sensibile la situatiile incarcate afectiv, ca intreg, pentru ca nu pot suporta afectele.

Selful tiparului comportamental obsesiv-compulsiv

Sinele (selful) persoanelor cu acest tip caracterial este in conflict. Oamenii obsesiv-compulsivi cu dinamici introiective au un centru psihologic de gravitatie puternic, fiind judicativi si autocritici.

Așadar, te răgăsești în cele de mai sus?
Cum îți influențează viața acest fel de-a fi?
Lasă-mi un comentariu mai jos!

14 Replies to “De ce sa nu-ti fie Rusine daca esti in conflict cu Tine

  1. Ma regasesc in descrierea dumneavoastra, in mare masura. Am avut o mama extrem de autoritara si cu idei fixe despre cum trebuie crescut un copil. Tatal a fost aproape inexistent in viata mea, cu toate ca locuiam impreuna. Acum sunt o femeie anxioasa, pasiv-agresiva . Cam asta scot la suprafata cu toate ca inlauntrul meu simt ca am bunatate si dragoste pe care nu stiu sa le arat. Ma critic in fiecare zi pentru viata pe care o duc si simt ca am obosit. Vreau sa fac pace cu tot si toate.

    1. Buna, Didona! Constientizarea e primul pas catre cunoasterea de sine si catre mai bine. Studiile spun ca adultii care au fost criticati in copilarie sunt anxiosi, si au o stima de sine redusa, cu autocritica interna. Partea buna a lucrurilor este ca exista si solutii pentru astfel de comportamente, dar e nevoie de timp si motivatie personala pentru cresterea auto-eficacitatii. Multumesc pentru ca ai impartasit asta cu mine!

      1. Ma regasesc in intregime in acesre ramduri.Am avut o familie modesta cu o educatie severa.Din punct de vedere al dosciplinii,al corectitudinii si al invataturii am fost sever educata.Acum da,imi place,dar parca am ramas cu aceleasi timpuri si din start vreau sa domin nu numai copiii cat si nepotii.Nu imi place! Vreau o schimbare! Va multumesc ca v-am gasit sa pot sa imi revin,catusi de putin daca nu este prea tarziu!

  2. Citeam pe sarite, fiind in timpul programului (serviciu). Raman socata: am trimis doar un chestionar completat si uite ce bine m a dibuit!
    Dupa cateva randuri, realizez ca nu despre mine se vorbeste in text.
    Da, din pacate, ma regasesc in acest tipar….

  3. Parca m-am vazut pe mine…Chiar daca am constientizat demult acest caracter pe care il am, nu reusesc sa ma schimb. Am doua fetite pe care le iubesc nespus, dar pe care le ranesc zilnic cu felul meu de a fi. Oricat mi-am impus sa fiu altfel, nu reusesc. Dimpotriva, cu fiecare zi care trece ma adancesc tot mai mult intr-o lume care sta doar sub impulsul nervilor, irascibilitatii si plictiselii. De ce? De ce nu pot sa fiu mama aceea iubitoare, jucausa si calma?
    Multumesc pt email…Dupa cum am spus, m-am regasit total, dar nu cred ca ma poate ajuta cu ceva

  4. Foarte interesant articolul. Din fericire nu m-am regăsit în acest tip de comportament. Aștept cu interes și alte articole. Mulțumesc!

  5. Bună ziua,
    Ma regăsesc in aceste rânduri, parcă citesc o caracterizare personală. Stau si ma gândesc la copilărie, am crescut doar cu mama care era severa doar in anumite privințe. Era severa cu curățenia in casa, atat eu cat si sora mea avem probleme serioase, in casa totul trebuie sa fie perfect, de aici pornesc mici conflicte cu sotul si fiica. As dori sa nu fiu asa, sa nu exagereze si sa las totul sa vină de la sine. Simt ca trebuie sa am totul sub control si in felul acesta simt că responsabilitățile ma doboară dar am si impresia ca altcineva nu o sa le faca la fel ca mine. Ma stresez din orice
    Ma cunosc, stiu ce fel sunt dar imi doresc sa ma pot ajuta si intelege mai bine. As vrea sa nu fac o prioritate din tot ceea ce se întâmplă in viata mea
    Mulțumesc pentru aceste rânduri si am sa va urmăresc in continuare

  6. Din pacate ma regasesc in acest tipar.Ba chiar ajung mai devreme si la intalniri si la serviciu si nu stiu cum sa controlez acest lucru.Am impresia ca voi intarzia si in acel moment ma apuca palpitatiile.E ceva ce nu pot controla.Am copiii mari si controlul asupra lor este activ ,indicatii…
    De cand mi-am dat seama de acest lucru vreau sa potentez si sa renunt la aceste obiceiuri.Va multumesc si astept cu nerabdare ceea ce va urma!

  7. Eu am simtit aceste exigente din partea scolii.Sa inteleg ca daca aceste exigente se corelau mai bine cu tipul meu de personalitate nu mai aveam acum probleme cu nehotararea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *