Sindromul Bystanderd (efectul Genovese) – Lipsa Spiritului Civic

În anul 1964 s-a petrecut la New York un eveniment care a marcat opinia publică: o tînără, Kitty Genovese, a fost ucisă cu bestialitate , pe stradă, fără ca nimeni să intervină. Cercetările ulterioare ale poliţiei au arătat că 38 de persoane au asistat la crimă din interiorul locuinţelor dar nu au intervenit.
Această întîmplare a stimulat mult cercetările din psihologia socială. Psihologii au încercat să înţeleagă de ce în anumite situaţii oamenii nu acordă ajutor persoanelor aflate în situaţii critice.

Cercetările au pus în evidenţă un aspect surprinzător: suntem mai predispuşi să acordăm ajutor cînd suntem singuri decît cînd ne aflăm în compania altora. Cu cît numărul celor prezenţi este mai mare, cu atît este mai puţin probabil că cineva va interveni. Acest fenomen a fost denumit efectul de trecător (bystander effect).

Un experiment din 1970 al psihologilor Latané şi Darley a pus în evidenţă acest efect. Cercetătorii au invitat nişte studenţi la un interviu. În timp ce studenţii completau un chestionar s-a introdus fum în încăpere şi după cîteva minute camera s-a umplut de fum. Cel mai repede au reacţionat studenţii care se aflau singuri în încăpere: 75% dintre ei au intervenit imediat. Dintre cei care se aflau în compania altor studenţi, doar 38% au intervenit imediat. Cel mai interesant rezultat a fost obţinut pentru situatia în care alături de studenţi se afla un complice al cercetătorilor care rămînea complet pasiv: doar 10% dintre studenţi au acţionat.

Un alt studiu denumit A lady in distress (O doamnă la ananghie) a confirmat aceste concluzii. Experimentul a arătat că oamenii pot rămîne indiferenţi chiar cînd cineva este în pericol. În timp ce subiecţii bărbaţi completau un chestionar, o funcţionară lua o scară din camera unde se aflau subiecţii spunînd că are nevoie de un dosar de pe un dulap înalt. După un minut subiecţii auzeau cum femeia cade cu zgomot în biroul vecin. 70% dintre cei care se aflau singuri au sărit în ajutorul femeii. Dintre cei care se aflau împreună cu un subiect real doar 40% au intervenit. Cei care se aflau împeună cu un complice al experimentatorului care a ignonrat situaţia au intervenit numai în proporţie de 7%.

Alte experimente au confirmat existenţa acestui efect. Cercetătorii au oferit mai multe explicaţii pentru comportamentul pasiv în situaţii critice al persoanelor aflate într-un grup:

Difuziunea responsabilităţii

În situaţiile de urgenţă prezenţa altora îi oferă individului posibilitatea de a transfera responsabilitatea de a acţiona sau de a nu acţiona. Nu este necesar ca individul să îi vadă pe ceilalţi, este suficient să ştie că ei există, cum s-a întîmplat în cazul Kitty Genovese. Un individ singur va acţiona pentru că lui îi revine întreaga responsabilitate.

Inhibarea produsă de public

În astfel de situaţii poate să apară teama de a nu face o gafă. Oamenii se tem să nu pară ridicoli în ochii celorlalţi reacţionînd exagerat şi atunci preferă să nu acţioneze.
Imitarea

Cand se află în situaţii ambigue, în care nu este clar cum trebuie să acţioneze, oamenii au tendinţa de a imita comportamentul celorlalţi. Dacă aceştia nu reacţionează şi se arată pasivi, situaţia va fi percepută mai puţin gravă decat este în realitate. (sursa : infopsihologia.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *