Nu poți vedea Binele din viața ta dacă umbli cu Durerea după Tine

Buna dimineata, 
Andrei sunt.

Ieri am avut o zi plina si astazi m-am trezit mai devreme pentru a reusi sa recuperez din timpul cu mine.
Am fost tensionat, insa am ales calea cea sanatoasa de-a reusi sa ma relaxez : am vorbit la telefon cu prieteni buni de-ai mei, am facut sport si am evitat sa apelez la alcool si la mancat in exces – ceea ce aleg multi oameni din reflex.
Alcoolul amorteste emotiile, dar nu rezolva problemele. 
Mancarea in exces deviaza energia psihica spre energia digestiei, al doilea creier care s-a dovedit ca-l avem. Dar nici aceasta deviere a atentiei nu rezolva problemele, ci doar le amana.
Timpul cu tine mereu e cel mai important, cat de putin, fie si 10 minute pe zi daca le gasesti.
Vei reusi sa digeri si sa procesezi intamplarile prin care ai trecut, vei reusi sa te reconectezi la tine insuti, indiferent cat de extrovertit esti, e dovedit stiintific ca ai nevoie de el.

Ce poti descoperi cand procesezi intr-un final intamplarile prin care ai trecut


Ai întotdeauna de ales intre a vedea Binele sau Raul din viața ta

Scenariul 1 – Răul

Iași, ora 08.00, m-am trezit amorțit din somn, am uitat să las centrală pornită în camera de la pensiune.

O durere de cap mă face să-mi aduc aminte coșmarul avut azi-noapte.
Un tablou parcă smuls din filmele horror. Numai cât mă gândesc, respirația mi se taie…
Visam că unii prieteni de-ai mei erau răpițî rând pe rând de un criminal în serie care le provoca suferințe mari pas cu pas înainte de a-i omorâ.
Acest scenariu în care m-am trezit dacă aș ține cont de el, ar putea să-mi facă ziua într-una cu nuanțe cenușii, fără speranțe că ar putea merge ceva bine.

Scenariul 2 – Binele

Ora 08.00, Iași, m-am trezit cu o mână amorțită, adormise soția pe ea… dar când o privesc îmi amintesc că azi împlinim 5 ani de căsătorie : un sentiment de recunoștință mă cuprinde, o sărut pe frunte și-i spun „La mulți ani nouă!”

Cobor din pat, mă cuprinde o durere de cap, îmi aduc aminte de visul horror de aseară … parcă un film thriller scris de Hitchcock…

O ceață densă în vis, un miros de aer închis și parcă un sentiment de durere. Prieteni de-ai mei erau rând pe rând răpiți de un criminal în serie… articole de primă pagină a ziarelor.

Apoi brusc îmi aduc aminte că am reușit să-l urmăresc pe criminal în vis la ascunzătoarea sa… o casă abandonată din pădure. L-am prins, l-am imobilizat și l-am predat autorităților. Mă simțeam un soi de salvator.

Merg spre fereastră, vreme mohorâtă, ceață densă, hmmm … deschid luminile albastre din cameră și pun muzică clasică. Mă simt parcă mai vioi și gata să explorez Iașiul cu soția mea la pas.

Acest scenariu dovedește cum poți privi aceeași situație prin 2 atitudini:

1) cea de învingător, de un om ce caută mereu partea mai bună dintr-un scenariu negativ;
2) Cea de victimă, în care accepți mereu negativul din viața ta, și te lași cuprind de el, lăsându-l să-ți conducă viața.

Sunt dornic sa-mi spui si de intamplari prin care ai trecut cu bine, desi ai fi putut sa le catastrofezi, sa faci o tragedie din ele.

Sunt aici si te ascult. 🙂


Cu drag, 
Andrei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *